Un răspuns
Am fost preocupat de găsirea unui răspuns la întrebarea de ieri. Am primit un răspuns, care nădăjduiesc să fie bun:
Iubirea este adresată sufletului, pe care-l vrem mântuit, iar trupului îi datorăm îngrijire și ferire de păcat, nu iubire. Atunci când un instinct este atacat de cel rău, trupul trebuie determinat, prin metode ascetice, să respingă ispita. Putem spune că orice asceză este o pedeapsă pentru trup, iar bătaia cu bățul este o formă, mai dură, de asceză.
Aceste, așa-zise, pedepse nu au de-a face cu iubirea aproapelui. Iubirea pentru aproapele nostru sau pentru vrăjmaș o avem doar pentru sufletul său, pe care i-l dorim fericit și mântuit, iar trupul i-l dorim sănătos. Referirea la trup neimplicând iubirea. Cu alte cuvinte, ne bucurăm de fericirea și de sănătatea lui, ne întristăm de suferința și eventual de păcatul lui, îi sărim în ajutor și celelalte. Să luăm aminte cum își alintă o mamă copilașul iubit: „suflețelul meu drag“, fiindcă iubirea se adresează sufletului.