Dragostea în rugăciune
Când ne dedicăm numai și numai rugăciunii, s-o spunem cu mult dor de Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. O spunem rar și clar, meditând la Domnul nostru, la Iisus al nostru, la binele făcut oamenilor și mai ales nouă, la minunile descrise în Sfânta Scriptură, etc. (dar fără imagini mentale). Ne vor impresiona până la lacrimi, iar dorirea apropierii va aduce Harul în inimă. Chemarea ce o facem cu sinceritate, cu iubire adevărată și necondiționată, va preface cu timpul meditația în contemplație. Ce minune!
Totul să fie lin, ca o suavă devenire întru cele fericite, fără prea multă sau deasă gândire la cel rău. Să piară gândul rău. Să-L iubim pe Hristos fără frica de cel rău. Sfântul Porfirie Kavsokalivitul ne spune că se poate. Totul să se petreacă în liniște lăuntrică, în pace cu lumea, în iertare generală, în iubire cu toți, în smerenie și fără silnicie.
„Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale!“