Să taci!

«Dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, multă roadă aduce. Aşa­dar, „mori“, dacă vrei să fii roditor; „mori“ cu adevărat, aşa încât să ai în inima ta simţământul că ai murit. Ca mortul, care este nepăsător faţă de tot ce-l înconjoară, să fii şi tu: te laudă – taci, te ocărăsc – taci, capeţi câştig – taci; eşti sătul – taci, eşti flămând – taci.» Sfântul Teofan Zăvorâtul

Atenție și la gând, care s-ar putea să nu vrea să „tacă“ atunci când suntem nedreptățiți. Începem să ne revoltăm în gând, să osândim, să ne îndreptățim, să nu iertăm instanta­neu. Ar fi un bun prilej, atunci când suntem nedreptățiți, să ne autoosândim pentru relele făcute de-a lungul timpului și să ne bucurăm că reușim acest lucru.

La armată, când eram pedepsiți pe nedrept pentru a ne obiș­nui cu supunerea, ne bucuram, dar nu știu exact de ce – pen­tru că reușeam să ne depășim orgoliul sau pentru orgo-li­ul de a depăși prostia comandantului. Bucurie adevărată vom avea atunci când primim puterea de a ne înrobi orgo-liul. Să mai lăsăm dreptatea pământească la o parte și să căutăm drepta­tea lui Dumnezeu. Când suntem nedreptățiți de oameni, ne va în­dreptăți Dumnezeu. Amin!

„Tăcerea e taina veacului viitor. Iar cuvintele sunt uneltele lumii acesteia.“ (Sfântul Isaac Sirul)

Cuvintele ca unelte, prin oamenii care le folosesc, au deve­nit arme deosebit de eficiente în zilele noastre privind dez­informarea și manipularea. Să ne ferim de prea multele cuvinte ale necontenitelor informații cotidiene.