„Măicuța mea! Dulcea mea Măicuță!“

Ce bogăție de învățături putem primi citindu-l pe Sfântul dragostei și înțelepciunii, Gheron Iosif Isihastul! Mă im­presionează de fiecare dată frumusețea și căldura cuvântului în duh filocalic ce ni-l dăruiește prin scrisorile către ucenici și ucenițe. Este aproape incredibil cât de mult a suferit pen­tru Hristos, nefiind silit de nimeni. Dragoste întrupată! Câtă candoare pentru Maica Domnului, împărtășită și nouă, gă­sim într-un pasaj din cartea Mărturii din viața monahală, pe care-l voi reda în continuare:

„Toți sfinții au alcătuit laude pentru Maica Domnului. Eu n-am aflat până acum mai frumoasă și mai dulce laudă ca aceasta, pentru a i-o aduce în fiecare clipă: «Măicuța mea! Dulcea mea Măicuță! În mâinile tale să ajungă sufletul meu atunci când va ieși din trup, și prin mâinile tale să fie dat Creatorului său, Fiului tău Cel Unul-Născut.»

Altceva nu dorim mai mult, Măicuța noastră, decât să ne dăm sufletul atunci când vom fi cuprinși de iubirea dumne­zeiască cea arzătoare, de dragostea aceea care aprinde totul, atunci când sufletul nostru arde și mintea încetează orice mișcare și o suflare bine mirositoare ca o adiere ușoară o acoperă, ca fiind sub nor, când simțurile încetează și domnește Cel dorit, iubirea, dragostea și viața, dulcele Iisus.“

Cele mai vizitate postări

Cuvânt înainte și Prefață

Imagine
 Postare cu prezentarea cărții: Cuvânt înainte   Aceste file de jurnal duhovnicesc ale lui M.N. nu sunt altceva decât frânturi de pași tremurați, înfrigurați, ră­niți, dar și frumoși și veseli ai întoarcerii Acasă, pline de dor și de lacrimile amare și urzitoare de pocăință. Dar sunt și pașii cercetători, cugetători și iscoditori pe meleagurile Țării Făgăduinței, în care curge miere și lap­te. E aici o cărare căutătoare a Împărăției celei Cerești, un drum al Emausului, a călătoriei cu Domnul, când arde inima în focul aruncat pe pământ, și o întâlnire cu Cel iubit. Este aici o Cântare a Cântărilor de iubire mistică, atât de veche și totuși atât de nouă, dintre Mirele Ceresc și Mireasa Inimă. Citind aceste file, care de 18 ani răzbat spre vremea de acum, trăiești puternic sentimentul participării la desco­perirea „arheologică” pompeiană, în structura sufletului ars, însă nu de lava nimicitoare, ci de focul cel care arde, dar nu mistuie, răspândind lumină necreată. ...
Continuare »

Mintea în inimă (2)

În continuare mă voi referi tot la probleme, să le zicem, teh­nice, privind rugăciunea neîncetată. Suntem obișnuiți să considerăm sediul minții-logiky ca fiind creierul, deci în zona capului. Dar ținând cont de zicerea „unde-ți este aten­ția, acolo îți este și mintea“ , ne dăm seama că mintea nu este legată organic de creier. Creierul este o memorie și un procesor de informații folosind materia, dar să nu uităm că sufletul pleacă cu toată informația procesată și memorată, atunci când părăsește trupul, deci fără suportul material. Se poate deduce că și mintea ‒ logiky aparține sufletului.  Înseamnă că sufletul are două minți cu așezări diferite în cadrul trupului: logiky în zona capului, iar nous în zona pieptului, (deși nu fixe, ci relative, după cu s-a văzut - logi­ki unde ne este atenția, iar nous unde ne este dragostea). Cele două minți, având funcții distincte, pot fi totuși armo­nizate spre o împreună lucrare a rugăciunii inimii. La înce­put împreună, apoi după un susținut e...
Continuare »

Să trăim în inimă

„Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute“ (Evrei 11,1); „Iar dreptul din credinţă va fi viu“ (Romani 1,17) Să ne strămutăm în inimă, să fim cu totul în Dragoste, adică împreună cu Hristos în inima noastră. Cum să facem? Așa cum ne învață întreaga Scriptură și cum întărește Sf. Ap. Pavel: prin credință . Prin credință putem fi și noi acolo unde L-am chemat în rugăciune pe Domnul, deschizându-I astfel ușa inimii pentru a putea ajunge să cinăm împreună. Ne va ajuta și Harul primit prin Sfânta Împărtășanie, Care ne-a intrat în circulația sanguină și a ajuns și fizic în inimă. Să ajungem să spunem: mă aflu în două stări, sunt un om trupesc și mă găsesc într-un anume loc din punct de vedere fizic, iar metafizic sunt în inimă împreună cu Hristos. Cu Hristos Cel ce mă umple de dragoste, de bucurie, de liniște și pe Care nu vreau să-L mai pierd niciodată. El mi-a adus Harul rugăciunii neîncetate care se rostește atât de dulce acolo în inimă unde m-am ...
Continuare »