„Chipul celui ce crede în Hristos“
Am intenționat să scriu câteva cuvinte în sensul acestui subiect, dar recitind și bucurându-mă nespus de frumusețea textului bunului și marelui Sfânt Nectarie de la Eghina, am renunțat și voi transcrie aici un crâmpei din gândirea Cuvioșiei Sale.
„Cât de frumos este chipul celui credincios! Ce minunată este bucuria lui! Frumuseţea lui tainică te atrage, iar expresia feţei lui mărturiseşte credinţa în Dumnezeu. Calmul şi pacea ce se pot vedea pe chipul său sunt o reflectare a păcii ce se găseşte în sufletul său, în inima sa liniştită şi netulburată de nimic. Bunătatea zugrăvită pe faţa celui credincios mărturiseşte despre curăţia conştiinţei sale.
El se înfăţişează ca un om care s-a lepădat de tirania grijii permanente pentru cele lumeşti, grijă ce produce suferinţă sufletului, iar credinţa sa statornică în Dumnezeu este viu exprimată de trăsăturile chipului său. Credinciosul adevărat se arată a fi un om fericit. Şi este fericit pentru că are certitudinea originii divine a credinţei sale şi este convins de adevărul ei. Dumnezeu, în chip tainic, îi vorbeşte inimii sale şi o umple de bucurie sfântă. Inima şi cugetul său sunt dăruite lui Dumnezeu. Inima sa se încălzeşte de focul iubirii pentru Dumnezeu iar sufletul său aleargă degrabă să se înalţe către El.”
Iubite Sfinte Nectarie, ești al doilea dintre sfinții cei mai dragi inimii mele, după Sfântul Cuvios Arsenie de la Prislop. În 1994 am fost pentru prima oară la Mănăstirea Eghina, m-am închinat la Sfintele tale moaște, la Sfântul tău mormânt și m-am rugat cu lacrimi în chilia Cuvioșiei tale. Am și acum în fața ochilor patul metalic lângă care am îngenunchiat, lavoarul și pocalul de porțelan de alături, neprețuita raclă cu Sfintele tale moaște și impresionanta Biserică în care sunt așezate. Nu pot să uit nici bătaia inimii auzită cu urechea lipită de mormântul tău de marmură. A fost una dintre cele mai frumoase reverii ale vieții mele. M-am simțit în altă lume, și parcă zburând, am pornit apoi înspre port să prind vaporul de întoarcere. De atunci, zilnic ești în rugăciunea mea. Nu mă uita, Sfinte!
