Bucuria și mulțumirea
Atât de multe cuvinte despre bucuria vieții, bucuria de a fi creștin, bucuria de a trăi încă de pe acum veșnicia, au fost rostite sau scrise de Sfinții lui Dumnezeu spre ajutorul omului în a-și depăși tristețea ce-l cuprinde, parcă din ce în ce mai mult. Am găsit la Sfântul Ioan de Kronstadt astfel de cuvinte, o adevărată demonstrație de iubire a Creatorului și motivație pentru bucuria și mulțumirea din afară și dinlăuntru ale omului dintotdeauna, cel pentru care au fost create toate:
„Pământul pare o masă pregătită pentru cel mai variat și bogat ospăț. Privesc lumea, aşa cum a zidit-o Dumnezeu, descoperind pretutindeni neasemuita dărnicie a Creatorului, vădită şi în felul cum a înzestrat natura. Pământul, cât este de întins, pare o masă pregătită pentru cel mai bogat, mai îmbelşugat şi mai variat ospăţ, aşa cum numai cel mai iubitor şi mai generos amfitrion putea să o pregătească. Adâncurile apelor oferă de asemenea omului hrană din belşug.
Şi ce să mai vorbim despre animalele patrupede, despre păsări. Ele îi pun omului la îndemână, cu aceeași generozitate, hrană şi îmbrăcăminte. Nenumărate sunt darurile Domnului. Priviţi numai câte nu ne oferă pământul vara şi toamna? Cuvine-se ca tot creştinul şi mai ales preotul să imite dărnicia lui Dumnezeu! Fie ca masa ta să fie întinsă asemenea mesei Domnului! Zgârcitul este vrăjmaşul Domnului.
Să ne bucurăm de razele soarelui. Datu-ne-a Domnul din bunătatea Sa, deşi nu ne-am arătat vrednici de ea, să vedem soarele, să ne bucurăm de razele lui. Lumina soarelui să-ţi fie chezăşie, dar mai cu seamă lumina lină a Sfintei slave a Tatălui ceresc, a Fiului Său, Unul-Născut, cea care ne-a fost dată nouă, şi Duhul dragostei dat inimilor noastre. O, Doamne, în câtă frumuseţe Te-ai îmbrăcat!“
Sfântul Ioan Gură de Aur ne vorbește despre o altfel de bucurie, o bucurie a lacrimilor:
„Dacă cel iubit îl întristează pe cel care iubeşte, la acesta nu poate apărea mânia, ci lacrimi, şi rugăminţi, şi implorări. Şi dacă va vedea pe careva că păcătuieşte, pentru acesta ţine doliu şi este îndurerat. Dar şi această durere aduce mulţumire. Fiindcă lacrimile iubirii şi tristeţea sunt mai dulci decât oricare altă bucurie“.
Câtă nădejde și întărire poți căpăta dintr-o astfel de gândire, determinată de trăirea unor mari sfinţi. Revarsă, Doamne, bucuriile cele bineplăcute Ție, în inimile noastre!
