Să fim mai atenți la interior

În majoritatea lor, stimulii care afectează atenția omului zi­lelor noastre sunt meniți s-o dirijeze spre exteriorul lui. O întreagă industrie este axată pe dezvoltarea și promovarea unor tehnici, extrem de performante, care să abată atenția de la cele esențiale vieții lăuntrice, atrăgând-o spre exterior prin culori multiple, poze (foarte calitative), știri în flux, re­clame ticluite, muzică, emisiuni, filme, divertisment, etc.

Aproape toate țintesc mintea logică (rațiunea), pe care o țin ocupată cu cele ale lumii exterioare și materiale, fără a-i în­gădui răgazul unor evenimente metacognitive care să-i soli­cite atenția lăuntrică.

Oricât s-ar osteni omul în exterior, nu se alege în final cu nimic, dacă nu-și îndreaptă cu putere și nădejde energiile spre lucrarea din lăuntru (ca nevoință lăuntrică), acolo unde se primește harul. Nevoința lăuntrică este nevoința rugăciu­nii, a smereniei și a dragostei și este știut că nu poate fi ter­minată într-un timp finit, ci durata ei este nedeterminată și duce spre veșnicie.

Câteva exemple de experiențe metacognitive:

 • compasiunea, iubirea, empatia, îmbrățișarea;
 • starea apofatică la Sf. Liturghie (cuvintele devin neputin­cioase în a lăuda minunile Domnului);
 • participarea cu toată ființa la un eveniment important (du­hovnicesc, sentimental);

Sunt unele dintre cele care ne pot concentra atenția pe inte­rior. De asemenea - meditația creștină, lectura scrierilor Sfinţilor Părinți și bineînțeles, rugăciunea. Și cu încetul se va reduce nevoia de stimuli externi. Să ne ajute Preacurata!

Unele dintre informații provin dintr-o conferință susținută de Părintele Diacon Adrian Sorin Mihalache.

Cele mai vizitate postări

Cuvânt înainte și Prefață

Imagine
 Postare cu prezentarea cărții: Cuvânt înainte   Aceste file de jurnal duhovnicesc ale lui M.N. nu sunt altceva decât frânturi de pași tremurați, înfrigurați, ră­niți, dar și frumoși și veseli ai întoarcerii Acasă, pline de dor și de lacrimile amare și urzitoare de pocăință. Dar sunt și pașii cercetători, cugetători și iscoditori pe meleagurile Țării Făgăduinței, în care curge miere și lap­te. E aici o cărare căutătoare a Împărăției celei Cerești, un drum al Emausului, a călătoriei cu Domnul, când arde inima în focul aruncat pe pământ, și o întâlnire cu Cel iubit. Este aici o Cântare a Cântărilor de iubire mistică, atât de veche și totuși atât de nouă, dintre Mirele Ceresc și Mireasa Inimă. Citind aceste file, care de 18 ani răzbat spre vremea de acum, trăiești puternic sentimentul participării la desco­perirea „arheologică” pompeiană, în structura sufletului ars, însă nu de lava nimicitoare, ci de focul cel care arde, dar nu mistuie, răspândind lumină necreată. ...
Continuare »

Mintea în inimă (2)

În continuare mă voi referi tot la probleme, să le zicem, teh­nice, privind rugăciunea neîncetată. Suntem obișnuiți să considerăm sediul minții-logiky ca fiind creierul, deci în zona capului. Dar ținând cont de zicerea „unde-ți este aten­ția, acolo îți este și mintea“ , ne dăm seama că mintea nu este legată organic de creier. Creierul este o memorie și un procesor de informații folosind materia, dar să nu uităm că sufletul pleacă cu toată informația procesată și memorată, atunci când părăsește trupul, deci fără suportul material. Se poate deduce că și mintea ‒ logiky aparține sufletului.  Înseamnă că sufletul are două minți cu așezări diferite în cadrul trupului: logiky în zona capului, iar nous în zona pieptului, (deși nu fixe, ci relative, după cu s-a văzut - logi­ki unde ne este atenția, iar nous unde ne este dragostea). Cele două minți, având funcții distincte, pot fi totuși armo­nizate spre o împreună lucrare a rugăciunii inimii. La înce­put împreună, apoi după un susținut e...
Continuare »

Să trăim în inimă

„Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute“ (Evrei 11,1); „Iar dreptul din credinţă va fi viu“ (Romani 1,17) Să ne strămutăm în inimă, să fim cu totul în Dragoste, adică împreună cu Hristos în inima noastră. Cum să facem? Așa cum ne învață întreaga Scriptură și cum întărește Sf. Ap. Pavel: prin credință . Prin credință putem fi și noi acolo unde L-am chemat în rugăciune pe Domnul, deschizându-I astfel ușa inimii pentru a putea ajunge să cinăm împreună. Ne va ajuta și Harul primit prin Sfânta Împărtășanie, Care ne-a intrat în circulația sanguină și a ajuns și fizic în inimă. Să ajungem să spunem: mă aflu în două stări, sunt un om trupesc și mă găsesc într-un anume loc din punct de vedere fizic, iar metafizic sunt în inimă împreună cu Hristos. Cu Hristos Cel ce mă umple de dragoste, de bucurie, de liniște și pe Care nu vreau să-L mai pierd niciodată. El mi-a adus Harul rugăciunii neîncetate care se rostește atât de dulce acolo în inimă unde m-am ...
Continuare »