Rugăciunea în duh și în adevăr

„Vine ceasul și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr“ (Ioan 4, 23).

„A ne ruga în duh înseamnă a ne înălța cu mintea și cu su­fletul către Dumnezeu în vremea rugăciunii. Numai rugă­ciunea făcută cu mintea din adâncul inimii se poate chema cu adevărat rugăciune duhovnicească, adică făcută în duh. Ce înseamnă a ne ruga în adevăr? Înseamnă a ne ruga cu lu­crarea cea adevărată a tuturor poruncilor dumnezeiești, adi­că a tuturor faptelor bune, deoarece omul este îndoit, fiind alcătuit din suflet și din trup. Când mintea se înalță nevăzut la Dumnezeu în vremea rugăciunii, iar trupul, care este par­tea văzută se ostenește la lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, atunci creștinul devine adevărat închinător al lui Dumnezeu în Duh și în adevăr. Nimeni nu se poate ruga în duh și în adevăr, de se va ruga numai cu mintea sa și nu va lucra și cu trupul său la facerea poruncilor lui Dumnezeu, căci po­runcile lui Dumnezeu sunt adevărul, după mărturia Sfintei Scripturi care zice: «Toate poruncile Tale sunt adevăr» (Psalm 118, 86)“ Părintele Ilie Cleopa.

Cu alte cuvinte, să folosim la rugăciune atât mintea și ini­ma, cât și tot trupul (prin înfrânare, închinare și lucru fizic, dar și împlinind poruncile), angajând în integralitate ființa noastră – suflet și trup, Duhul Sfânt fiind Cel ce ridică apoi o astfel de rugăciune întru Adevăr.

Când ne străduim din toate puterile, dar încă nu reușim, „Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite“ (Romani 8, 26).