Poruncile

„De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele“ (Ioan 14,15)

Și nu numai pe cele care ne convin, ci pe toate. Pentru câte lucruri grele ne ostenim, despre care Mântuitorul n-a spus nimic și totuși ne străduim din răsputeri să le împlinim. Dar când este vorba de cuvântul Domnului, cu cât mai mult tre­buie să-l împlinim, mai ales că este vorba de mântuirea su­fletului? Avem oare ceva mai de preț decât sufletul?

„Cum să lăsăm noi fie şi o singură osteneală pentru sufle­tul nostru, singura noastră avere pe care mormântul nesă­tul nu o înghite?“ ne spune Sfântul Nicolae Velimirovici.

Așadar, în acest fel, prin păzirea și împlinirea poruncilor, se poate cuantifica iubirea ce o avem pentru Hristos. Nu este de ajuns a spune „Doamne, Te iubesc!“, sau „Eu am o mare dragoste pentru Hristos“, ci este necesară osteneală multă spre a înfăptui ce ne-a cerut în mod expres Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Văzându-ne silința, ne va da și puterea necesară și o fărâmă din Dragostea Lui cea adevărată, cu care să-L iubim în primul rând pe El, dar și pe aproapele nostru ca pe noi înșine, tot cu iubirea Lui cea adevărată. Iubire necondiționată, nefățarnică, neegoistă.

„De Mă iubiți“ – premerge păzirea poruncilor, de unde concluzia că nu de frică trebuie păzite, ci din dragoste. Dar nu Mântuitorul are nevoie de dragostea omului, ci omul are nevoie să se contopească în Dragostea-Hristos, spre ferici­rea veșnică. Cine este deplin în Dragoste va păzi poruncile fără fisură, fiind pe calea desăvârșirii, a îndumnezeirii prin Har. Este vorba despre Sfinți. Toți ceilalți datori suntem să ne străduim. Ajută-ne, Doamne!