Mintea în inimă (1)

Ce cred eu despre această, des întâlnită, sintagmă în practi­ca ortodoxă? Voi porni de la o afirmație destul de lămuri­toare – „unde îți este atenția, acolo e și mintea“. Aparent simplu, dar devine greu în practicarea rugăciunii inimii.
 
Știind că nu se poate ține permanent atenția pe inimă, încerc să redau ce am citit sau am primit în legătură cu această lu­crare.
 
Inima despre care se vorbește în rugăciunea lui Iisus, sau în rugăciunea inimii, nu este inima trupească, ci inima duhov­nicească. După unele scrieri ale Sfinţilor Părinți, această inimă are sediul în piept, incluzând și inima trupească. Crește deodată cu bucuria și iubirea omului, mai ales cu bu­curia în Domnul și cu dragostea pentru El și poate deveni mai mare decât omul, atunci când simte Împărăția întru ea. Bineînțeles că vorbim despre lucruri metafizice și toate acestea trebuiesc luate duhovnicește, altfel le putem consi­dera bazaconii. 
 
În privința minții, Sfinţii Părinți vorbesc despre o minte a rațiunii (a logicii), pe care o și folosim îndeobște, numită „logiky“, de asemenea despre o minte duhovnicească (a dragostei, a sentimentelor și a emoțiilor curate) numită „nous“. Mintea-nous este a inimii duhovnicești, totodată a rugăciunii neîncetate, numită și rugăciune noetică. 
 
Am scris cândva un articol despre mintea ‒ logiky și despre mintea ‒ nous, din care voi extrage următoarele: 
 
Să spunem câte ceva despre mintea inimii = nous (se citeste nus). Precizăm [...] că nu vom da definiții cu pretenție de dicționar. 
 
[...] Inima duhovnicească este centrul existenței omului, sediul dragostei, și al Împărăției lui Dumnezeu: „Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru“ (Luca 17, 21).
 
Mintea-nous este vârful inimii duhovnicești sau esența sufletului, este mintea cea duhovnicească, a rugăciunii noe­tice (spusă de inimă), este mintea cea cugetătoare (la Dumnezeu); mintea omului lăuntric, a omului duhovnicesc. Fi­indcă nu a fost folosită de omul obișnuit, este integrată min­ții raționale, de sub tutela căreia va trebui scoasă.
 
Neștiind că avem o minte a inimii, nici că ar trebui s-o folo­sim și nici cum s-o folosim, este necesară mai întâi un fel de „activare“ a acestei minți nous, prin multă nevoință, râvnă și răbdare, cu ajutorul Harului Domnului nostru Iisus Hristos și sub îndrumarea Părintelui Duhovnic.
 
Din scrierile Sfinților Părinți aflăm despre necesitatea par­curgerii unor etape, dificile și de durată, pentru ca omul să poată deveni duhovnicesc (poate chiar mistic), și anume: despătimirea sau curățirea inimii, luminarea și apoi ar urma îndumnezeirea prin Har (extazul, contemplarea, răpirea).

Cele mai vizitate postări

Cuvânt înainte și Prefață

Imagine
 Postare cu prezentarea cărții: Cuvânt înainte   Aceste file de jurnal duhovnicesc ale lui M.N. nu sunt altceva decât frânturi de pași tremurați, înfrigurați, ră­niți, dar și frumoși și veseli ai întoarcerii Acasă, pline de dor și de lacrimile amare și urzitoare de pocăință. Dar sunt și pașii cercetători, cugetători și iscoditori pe meleagurile Țării Făgăduinței, în care curge miere și lap­te. E aici o cărare căutătoare a Împărăției celei Cerești, un drum al Emausului, a călătoriei cu Domnul, când arde inima în focul aruncat pe pământ, și o întâlnire cu Cel iubit. Este aici o Cântare a Cântărilor de iubire mistică, atât de veche și totuși atât de nouă, dintre Mirele Ceresc și Mireasa Inimă. Citind aceste file, care de 18 ani răzbat spre vremea de acum, trăiești puternic sentimentul participării la desco­perirea „arheologică” pompeiană, în structura sufletului ars, însă nu de lava nimicitoare, ci de focul cel care arde, dar nu mistuie, răspândind lumină necreată. ...
Continuare »

Mintea în inimă (2)

În continuare mă voi referi tot la probleme, să le zicem, teh­nice, privind rugăciunea neîncetată. Suntem obișnuiți să considerăm sediul minții-logiky ca fiind creierul, deci în zona capului. Dar ținând cont de zicerea „unde-ți este aten­ția, acolo îți este și mintea“ , ne dăm seama că mintea nu este legată organic de creier. Creierul este o memorie și un procesor de informații folosind materia, dar să nu uităm că sufletul pleacă cu toată informația procesată și memorată, atunci când părăsește trupul, deci fără suportul material. Se poate deduce că și mintea ‒ logiky aparține sufletului.  Înseamnă că sufletul are două minți cu așezări diferite în cadrul trupului: logiky în zona capului, iar nous în zona pieptului, (deși nu fixe, ci relative, după cu s-a văzut - logi­ki unde ne este atenția, iar nous unde ne este dragostea). Cele două minți, având funcții distincte, pot fi totuși armo­nizate spre o împreună lucrare a rugăciunii inimii. La înce­put împreună, apoi după un susținut e...
Continuare »

Să trăim în inimă

„Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute“ (Evrei 11,1); „Iar dreptul din credinţă va fi viu“ (Romani 1,17) Să ne strămutăm în inimă, să fim cu totul în Dragoste, adică împreună cu Hristos în inima noastră. Cum să facem? Așa cum ne învață întreaga Scriptură și cum întărește Sf. Ap. Pavel: prin credință . Prin credință putem fi și noi acolo unde L-am chemat în rugăciune pe Domnul, deschizându-I astfel ușa inimii pentru a putea ajunge să cinăm împreună. Ne va ajuta și Harul primit prin Sfânta Împărtășanie, Care ne-a intrat în circulația sanguină și a ajuns și fizic în inimă. Să ajungem să spunem: mă aflu în două stări, sunt un om trupesc și mă găsesc într-un anume loc din punct de vedere fizic, iar metafizic sunt în inimă împreună cu Hristos. Cu Hristos Cel ce mă umple de dragoste, de bucurie, de liniște și pe Care nu vreau să-L mai pierd niciodată. El mi-a adus Harul rugăciunii neîncetate care se rostește atât de dulce acolo în inimă unde m-am ...
Continuare »